joi, 16 aprilie 2009

Necunoscut-Episodul 6

Politicos Catalin deschide usa pentru a intra proprietara apartamentului cu toate bagajele de la piata.Dupa ce se odihneste un pic si ea si baiatul incepe sa-l ia la intrebari.
-Si cum a fost la scoala?spuse cu un glas bland , rasufland un pic cam greu.
-Cum sa fie doamna, ca in prima zi de scoala, am incercat sa fac cunostinta cu toata lumea, dar nu prea am reusit, toti erau asa grabiti, ma pierdeam pe holurile scolii.Eram ingramadit si de elevi si de profesori.Nu stiam cine ce si cum era.
-Saracutul de tine.Ai reusit sa gasesti cu bine apartamentul la intoarcere?uitandu-se la el , cu un zambet ascuns.
-Da , n-a fost nicio problema.Ma scuzati doamna , dar m-as duce sa dorm un pic.
-Bine, bine te scuz.Fugi si odihneste-te, ca pana te trezesti tu , pranzul va fi gata.
-Sarutmana, o sa va mai vad cand ma trezesc de-acum.
-Te trezesc eu n-avea grija, hai fugi.
Catalin asculta sfatul si fuge spre pat, se intinde si inchide ochii cu gandul la domnisoara care tocmai o intalnise in scara.
Incetul cu incetul Catalin aluneca spre taramul viselor.Simti cum se da jos din pat si merge la o usa sa o deschida.O deschide doar impins de curiozitate si da de o alta usa.O deschide si pe a doua si iar apare o alta usa , si o alta usa si tot asa pana incepe sa se panicheze ca nu mai gasea iesirea , nu stia cum sa scape.Si in intunericul in care era si el si toate usile pe care incerca sa le deschida, o mana parca rupe cearsaful negru si ii face semn sa-l urmeze.Il prinde de guler si-l scoate la lumina.Si ce lumina puternica si caldura era aproape insuportabila, parca se apropia din ce in ce mai tare de soare.Cea care l-a salvat era aceiasi persoana din visul sau cu o seara inainte de scoala.Insa parca incepea sa-i capete forma chipul si totusi era greu de definit , din cauza luminii ce strabatea fiecare fir auriu al femeii, ceea ce aproape il orbea pe Catalin , iar din cauza caldurii, apa fruntii sale il facea sa clipeasca intr-una.
Parca in soapta se auzi glasul ei spunandu-i:
-Totusi este trist în lume!
-Ce vreti sa spuneti?intreaba cu o voce ragusita.
Femeia misterioasa se indeparteaza si se auzi parca dintr-un alt colt al lumii:
Catalin pranzul, pranzul...trezirea...

joi, 9 aprilie 2009

Necunoscut-Episodul 5

Prezenta a fost facuta in fuga , Catalin a auzit niste nume a colegilor, a facut cunostinta in graba cu restul elevilor s-a auzit clopotelul.Toti au dat buzna pe usa , dirigentele nici nu a apucat sa zica la revedere , toti radeau , zambeau era o stralucire in ochi lor, razele soarelui ce bateau prin geam le incalzea fetele bucuroase.
Catalin se uita in jur si cauta iesirea , trecea pe langa oameni , nu stiau care erau profesori si care erau parinti nu stia cui sa-i spuna buna ziua asa ca saluta pe toata lumea ca sa nu jigneasca pe nimeni.
Iese din curtea scolii si-si cauta drumul spre noua sa casa.Strazile erau pline de elevi ce mergeau sau veneau de la scoala , grupuri intregi de adolescenti care aveau o directie nu asa de bine definita , dar ce conta , erau cu colegii si aveau cine vorbi si rade.
Ajunge la scara , se duce si bate la usa , niciun raspuns.Mai incearca , din ce in ce mai insistent.Un biletel cade din usa.Il ridica si cu un scris de o doamna adevarata era notat:"Sunt la piata, revin".
Pana venea gazda acasa , a luat un loc pe scari , asteptand si cu gandurile pe campuri verzi , incepe sa viseze cu ochi deschisi.Se aud niste pasi , visul ii este intrerupt , credea ca in sfarsit poate intra in casa insa era altcineva si parea un pic dezamagit.Pasii care l-au dezamagit pe Catalin apartineau unei fete cam de aceiasi varsta si ea ca si el se intorcea de la scoala.L-a vazut singur si a incercat sa intre in vorba cu el.
-Buna , pe cine astepti?
-Uh, buna, eu...
-Ce ai patit , de ce vorbesti asa?spune ea zambind.
-Nimic , sunt doar mai timid de felul meu.
-Nu-i nimic , uite eu ma numesc Otilia, pe tine timidule cum te cheama?
-Catalin.
-Dar ce scump esti la vorba , Catalin , apropo incantat de cunostinta.
-La fel.
Deodata timpul s-a oprit in loc in momentul in care ochii ei se intalnesc cu ai lui.Avea o privire sagetatoare iar ochii ei erau de un verde superb , genul de verde pe care-l vezi doar la iarba ce de abia a crescut.Asa usor te puteai pierde in ei si asta a si facut Catalin.Pana cand fata isi revine un pic din transa si-l intreba ironic si intr-un mod glumet.
-La ce te holbezi timidule?
-Huh?raspunse Catalin care inca mai visa.
-La ce te holbezi , spuneam si sa nu ma faci sa repet ca ma supar.
-Ma scuzi , doar ca sunt nou prin zona si e prima data cand te vad , te analizam si ca sa te tin minte.
-Sa ma tii minte , pai de ce, daca eu vreau sa ma uiti?
-Nu-mi dai voie sa te pastrez in gandurile tale?
-Nu , sunt mai egoista de fel si greu ma despart de imaginea mea.
-Oricum nu ai cum sa ma opresti.
Discutia se aprindea insa totul era o gluma pentru ei.Umpleau scara de rasete si de voie buna , insa din ce in ce mai tare se auzi niste pasi greoi.Catalin se duce sa verifice poate e gazda si chiar asa era , pentru ca vroia sa fie un baiat bun a vazut-o cu sacose grele si se grabea sa o ajute.Fara sa-si dea seama a fugit in calea ei si a intrerupt-o pe fata din vorba.O ajuta cu sacosele si ajung in scara insa fata a disparut ca o naluca , fara sa-i dea sansa lui Catalin sa-si ceara scuze ca a intrerupt-o abrupt.

luni, 6 aprilie 2009

Necunoscut-Episodul 4

Paseste usor pe holurile scolii si incepe sa ia fiecare clasa la rand cautandu-si numele scrijelit cu pixul pe o foaie lipita de usa.Nu-i nici prima nici a doua clasa nici urmatoarea e cea de la capatul holului.Deschide usa , nu e nimeni , copiii inca erau la cuvantarea directorului , unii sorbind fiecare cuvant al acestuia iar altii ignorand, aceasta zi fiind ca oricare alta zi de scoala.Isi ocupa locul in prima banca desi avea de unde alege , un loc langa geam poate , sau unul in spatele clasei insa nu , acesta alege banca de pe mijloc din fata clasei.
Asteapta sa-si intalneasca noul diriginte , noii colegi si in timp ce asteapta isi arunca ochii prin clasa , observa cateva tablouri , un steag deasupra tablei, cam ceea ce se gaseste intr-o clasa de liceu.
Clopotelul suna pentru prima ora , elevii dau navala in scoala , umpland clasele si parintii in urma lor.A sosit momentul ca sa-si cunoasca colegii.Acestia intra in clasa lui , multe fete necunoscute care rad , zambesc se uita la fel de curios in jur asa cum a facut-o si Catalin la inceput.Linistea se lasa , intra dirigintele.Un domn cu parul carunt insa cu o pozitie dreapta , umerii drepti si o privire impunatoare.Avea un costum negru cu o camasa alba si o cravata rosie cu pantofi lustruiti foarte frumos.Se uita prin clasa la cei ce vor cere indrumarea lui timp de 4 ani ,se uita sa-i cunoasca , sa-i desluseasca si ceva il loveste.Catalin ii atrage atentia, era singurul fara parintii langa el.
-Domnul din prima banca ia spune , cum te numesti?cu o voce grava si serioasa.
-Catalin domnul diriginte.spune zambind insa cu privirea in pamant.
-De ce zambesti , impartaseste-ne , asa ca sa stie toata clasa.Nu e frumos sa ai secrete fata de colegii tai.
-Zambesc, pentru ca e o onoare si o placere sa va cunosc , sunt foarte incantat de ceea ce va urma.
-Si ce crezi ca va urma?
-Necunoscutul, necunoscutul e cel ce ma incanta iar eu ard de curiozitate sa-l cunosc.
-Foarte bine asa tinere , insa spune-mi unde-s parintii tai?
-Sunt acasa domnule , eu nu sunt de prin zona Iasiului , sunt mai de la periferie.
-Aham , bine , bine insa voi vrea ca in viitor sa-i cunosc sa sti.
-Sunt fermieri, nu stiu cat de usor va fi sa vina pana la oras.
-Bine , bine mai vorbim atunci , mai vorbim , nu scapi tu asa usor sa sti.spuse mai in gluma mai in serios.
Si el ca si Domnul director avea un discurs pregatit pentru invatacei insa erau prea nerabdatori sa le dea drumul pentru a se cunoaste unii cu altii asa ca o lasa pentru prima ora de dirigentie.
Incepe sa faca prezenta...
Negru, Romanescu , Luca....

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Necunoscut-Episodul 3

Ora 9 se apropia repede si Catalin nici nu era imbracat, arunca un fost costum pe el care apartinea raposatului sot al gazdei de cand era tanar, ca un cadou de inceput de an scolar sa-i mearga totul bine caci in trecut acesta a purtat noroc sotului vaduvei.Iese din scara, cu un caiet in mana si un pix la piept , gata sa infrunte 4 ani de liceu plini de lectii de viata si cunostinte folositoare tutoror generatiilor.
Se indreapta cu pasi repezi catre liceul ce-l va gazdui de luni pana vineri de la 8 la 2.Ajunge in fata scolii , masoara scoala din cap pana in picioare si pe toti cei ce treceau pe langa el , totul parea atat de nou , vroia sa afle totul despre orice si oricine.La intrare este oprit de paznic.
-Buna tinere , i-a zi cu ce treaba pe aici?
-Bbbuna ziua ,spune el balbaindu-se, sunt aici pentru ca asta este scoala mea.
-Scoala ta, serios?intreba paznic intr-un mod ironic , stiind ca baiatul este emotionat.
-Da, adica nu , adica ma scuzati vroiam sa zic doar ca aici voi invata eu de acum in colo.
Paznicul se amuza de exprimarea stangacie a copilului si ii mai adreseaza cateva intrebari.
-Si de unde esti mititelule?
-Din Iasi dar dintr-o zona rurala , cu siguranta nu o cunoasteti.Ma scuzati insa , dar voi intarzia.
-Nu-ti fa griji , acum e cuvantarea directorului , un om foarte de treaba daca nu-l calci pe bataturi.
-Si nu credeti ca ar trebui sa aud si eu ce are de spus?
-Fiule, crede-ma acelasi discurs il spune timp de o vesnicie, nu pierzi nimic.
-Se pare ca stiti cam totul pe aici, nu stiti cumva si care va fi clasa mea?
-Cand muncesti la acelasi loc de o viata intreaba le sti pe toate si ii sti pe toti.Si ca sa-ti raspund la intrebare, pe astia mici ii pune intotdeauna la parter , uita-te pe usa unde iti vei gasi numele acolo vei fi si tu.
-Multumesc Domnule paznic.
-N-ai pentru ce , spuse amuzandu-se , si ai grija copilul meu ca urmeaza niste ani grei , sa nu cedezi inainte de vreme si nu uita cand ai nevoie de ceva , orice poti apela la mine.
Cuvintele spuse de catre paznic se aud ca niste soapte in urechea pustiului care era deja in drum spre clasa sa.
-

joi, 2 aprilie 2009

Necunoscut Episodul 2

Soarele rasare, in bucatarie se aud stirile de la radio , un obicei pe care gazda noastra il avea,Catalin se trezeste cu niste ochi cat cepele, insa usor, usor revine la realitate din visul scurt pe care il avuse in acea noapte.Cat se duse el sa se spele pe fata pentru a se trezi din ce in ce mai bine , ochii ii s-au fixat in oglinda si i-a fugit gandul la visul pe care l-a avut.A fost unul prevestitor, insa Catalin nu avea de unde sti acest lucru si era intr-un fel rusinat de gandurile sale , deoarece nu ii s-a intamplat niciodata asa ceva.Visase o scoala plina de elevi insa el mergea pe holuri ca si cum ar fi invizibil , nimeni nu-l vedea , parca toti treceau prin el.Fara sa-si dea seama a ajuns intr-o clasa goala in care era o femeie fara chip insa cu parul de aur , inalta si imbracata ca o adevarata doamna.Catalin isi amintea ca se uita fix la ea si incerca sa ii descifreze chipul , insa era o enigma pentru el.Fara sa realizeze ea se indreapta usor catre el , il ia de mana , iar el nu se opune si merge cu ea.Il duce pana la poarta scolii ii da un sarut pe frunte cu niste buze carnoase , chipul ei incepea sa se arate insa visul i-a fost spulberat de dorinta de a merge la scoala si vocea suava a batranei.Iar rememorarea visului in fata oglinzii a fost intrerupta de o voce agitata si grabita "Scoala a venit din nou, copiii s-au trezit toi cu entuziasm pentru a merge la scoala si pentru a incepe un nou an cu note bune ..." Era vocea de la radio care anunta ca o noua stire venirea scolii.

miercuri, 1 aprilie 2009

Necunoscut-Episodul 1

Se spune ca la liceu viata incepe din nou , asa a crezut si un pusti de la tara, crescut intr-un mod crestinesc , foarte timid insa inteligent fara masura.Asa a reusit un adolescent de 15 ani sa intre la liceul cel mai bun din Iasi chiar, printre primii.Pe numele sau complet Catalin Alexandru, avea fluturi in stomac atunci cand se gandea la viata de oras.Numai cate povesti auzise de la baietii mai mari din sat, de la parinti lui care,rareori, au ajuns si ei in oras , fiind foarte impresionati de lumini si de cladiri.
Vacanta s-a terminat si Catalin si-a gasit o gazda in oras la care sa stea cat facea scoala.O doamna imbracata modest , cu ochii mari care erau de un albastru palid , insa in care se vedea toata experienta anilor, toate necazurile adunate si ascunse intr-un suflet prea mic pentru ele si totusi destul de mare pentru a-l ajuta pe Catalin, sa-l invete cu viata de la oras.
Prima zi de liceu era gata sa inceapa pentru Catalin , insa cu toata agitatia inainte de culcare nu putea sa doarma de nerabdare , mii de intrebari , oare cine ii vor fi colegii , cum vor fi profesorii?Si totusi cu toata teama pe care o avea, era fericit si dor de parinti.